"-Sara, du-te si pregateste totul pana ma ajuta Mars sa strang masa - a auzit-o pe mama lui spunand."
-Mars, ma duc sa pregatesc materialele. Te astept in camera! spuse Sara si pleca.
-Mars, esti foarte aerian azi. - spuse mama lui. Nu cred ca nu s-a intamplat nimic. Ti-ar fi mai usor daca mi-ai povesti. Spune, dragul mamei, ce necaz te apasa?
-Mama...
Mars ezita sa povesteasca. Mereu ii spusese mamei lui tot ce i se intampla si nu a avut niciodata secrete fata de ea. Insa acum ii era greu si nu intelegea de ce nu are curajul sa spuna tot. Se simtea vinovat si nici nu vroia sa o supere pe mama. Ea il iubeste si Mars stie asta, de aceea nu vrea sa o supere cu nimic.
Tare ar fi vrut sa spuna tot, sa se scape de povara asta prea mare pentru umerii lui mici. Ce-ar fi zis insa prietenii lui? Ar fi inteles? Ar mai fi ramas prieteni?
"Decat sa spun o minciuna, mai bine nu-i spun nimic. Daca nu spui nimic nu inseamna ca minti, nu?" -gandea Mars.
- Mama, nu am nimic. Sunt putin obosit.
-Esti sigur? Daca te razgandesti si vrei sa-mi spui ceva, eu sunt aici.
- Stiu mama, dar chiar nu am nimic de povestit.
- Bine. Hai, du-te le Sara, ca te asteapta. Si Mars, incercati sa terminati cat mai repede. Deja e tarziu.
-Da mama!
Sentimentul de vinovatie nu vroia sa dispara. Cu pasi mici si cu capul plecat s-a dus in camera. "Ce greu e sa-ti faci prieteni!" - se gandea el.
- Mars, am pregatit tot! Mai trebuie ceva?
Mars insa parca nu auzea. Era in camera cu sora lui, dar parca era plecat. Privea fix o scama de pe covor.
- Maaaaaaaaars! Mai trebuie ceva?
M-am gandit sa pun la fiecare postare cate o imagine ce poate fi printata si apoi colorata de copii. Sper ca prichindeilor le va placea surpriza.