Capitolul II: Familia lui Mars

In timp ce mergea spre casa, Mars se gindea:
- Ciudat mod de a-mi demonstra prietenia. Nu mi-a placut cum s-au purtat cu mine. Nu cred ca meritam.
Ganditor, Mars a intrat in casa. Mamica lui l-a vazut ca este suparat si ca ceva il framanta. L-a intrebat :
- S-a intamplat ceva Mars? Cand ai intrat in casa nu ai spus "Buna ziua!"
- Buna ziua mama! Te rog sa ma ierti, insa nu te-am vazut. N-am nimic. Sunt doar obosit.
- Cina este aproape gata. Du-te si spala-te. Dupa ce mancam te poti odihni putin. Sper ca nu ai uitat ce i-ai promis surorii tale.
- Da mama! Ma duc sa ma spal.
In drum spre baie, Mars si-a adus aminte ca-i promisese surorii lui mai mici, Sara, ca o va ajuta sa confectioneze un tablou pentru o lectie la scoala. Insa cu joaca, cu noii prieteni si cu toate ce s-au intamplat a uitat de Sara. Acum trebuia sa faca lucrul asta dupa masa.
Mai tarziu, in timpul cinei, mama l-a intrabat iar:
- Mars, esti sigur ca nu ai nimic? Te joci cu mancarea in farfurie si nu ai bagat nimic in gura.
- Nu am nimic mama.
Mars se forta sa manance cateva bucatele de castravete si doua maslinute. Nu-i trebuia mancare. Nu-i era foame. Gandul lui era tot in parc.
- Haide Mars! striga surioara lui. Vino sa ma ajuti!
- Imediat! raspunse Mars fara prea mult chef.
Se impaca foarte bine cu sora lui, chiar daca era mai mica cu doi ani. Mereu se jucau frumos impreuna, radeau, se ajutau unul pe altul. Insa acum, tare si-ar fi dorit sa nu aiba nimic de facut si sa se duca in camera lui.
- Sara, du-te si pregateste totul pana ma ajuta Mars sa strang masa - a auzit-o pe mama lui spunand.

Niciun comentariu: