de proba

"-Sara, du-te si pregateste totul pana ma ajuta Mars sa strang masa - a auzit-o pe mama lui spunand."
-Mars, ma duc sa pregatesc materialele. Te astept in camera! spuse Sara si pleca.
-Mars, esti foarte aerian azi. - spuse mama lui. Nu cred ca nu s-a intamplat nimic. Ti-ar fi mai usor daca mi-ai povesti. Spune, dragul mamei, ce necaz te apasa?
-Mama...
Mars ezita sa povesteasca. Mereu ii spusese mamei lui tot ce i se intampla si nu a avut niciodata secrete fata de ea. Insa acum ii era greu si nu intelegea de ce nu are curajul sa spuna tot. Se simtea vinovat si nici nu vroia sa o supere pe mama. Ea il iubeste si Mars stie asta, de aceea nu vrea sa o supere cu nimic.
Tare ar fi vrut sa spuna tot, sa se scape de povara asta prea mare pentru umerii lui mici. Ce-ar fi zis insa prietenii lui? Ar fi inteles? Ar mai fi ramas prieteni?
"Decat sa spun o minciuna, mai bine nu-i spun nimic. Daca nu spui nimic nu inseamna ca minti, nu?" -gandea Mars.
- Mama, nu am nimic. Sunt putin obosit.
-Esti sigur? Daca te razgandesti si vrei sa-mi spui ceva, eu sunt aici.
- Stiu mama, dar chiar nu am nimic de povestit.
- Bine. Hai, du-te le Sara, ca te asteapta. Si Mars, incercati sa terminati cat mai repede. Deja e tarziu.
-Da mama!
Sentimentul de vinovatie nu vroia sa dispara. Cu pasi mici si cu capul plecat s-a dus in camera. "Ce greu e sa-ti faci prieteni!" - se gandea el.
- Mars, am pregatit tot! Mai trebuie ceva?
Mars insa parca nu auzea. Era in camera cu sora lui, dar parca era plecat. Privea fix o scama de pe covor.
- Maaaaaaaaars! Mai trebuie ceva?
M-am gandit sa pun la fiecare postare cate o imagine ce poate fi printata si apoi colorata de copii. Sper ca prichindeilor le va placea surpriza.

Capitolul II: Familia lui Mars

In timp ce mergea spre casa, Mars se gindea:
- Ciudat mod de a-mi demonstra prietenia. Nu mi-a placut cum s-au purtat cu mine. Nu cred ca meritam.
Ganditor, Mars a intrat in casa. Mamica lui l-a vazut ca este suparat si ca ceva il framanta. L-a intrebat :
- S-a intamplat ceva Mars? Cand ai intrat in casa nu ai spus "Buna ziua!"
- Buna ziua mama! Te rog sa ma ierti, insa nu te-am vazut. N-am nimic. Sunt doar obosit.
- Cina este aproape gata. Du-te si spala-te. Dupa ce mancam te poti odihni putin. Sper ca nu ai uitat ce i-ai promis surorii tale.
- Da mama! Ma duc sa ma spal.
In drum spre baie, Mars si-a adus aminte ca-i promisese surorii lui mai mici, Sara, ca o va ajuta sa confectioneze un tablou pentru o lectie la scoala. Insa cu joaca, cu noii prieteni si cu toate ce s-au intamplat a uitat de Sara. Acum trebuia sa faca lucrul asta dupa masa.
Mai tarziu, in timpul cinei, mama l-a intrabat iar:
- Mars, esti sigur ca nu ai nimic? Te joci cu mancarea in farfurie si nu ai bagat nimic in gura.
- Nu am nimic mama.
Mars se forta sa manance cateva bucatele de castravete si doua maslinute. Nu-i trebuia mancare. Nu-i era foame. Gandul lui era tot in parc.
- Haide Mars! striga surioara lui. Vino sa ma ajuti!
- Imediat! raspunse Mars fara prea mult chef.
Se impaca foarte bine cu sora lui, chiar daca era mai mica cu doi ani. Mereu se jucau frumos impreuna, radeau, se ajutau unul pe altul. Insa acum, tare si-ar fi dorit sa nu aiba nimic de facut si sa se duca in camera lui.
- Sara, du-te si pregateste totul pana ma ajuta Mars sa strang masa - a auzit-o pe mama lui spunand.

primul capitol

[Lui Mars nu-i venea sa creada. Prietenii lui dadeau vina pe el pentru geamul spart si el nici macar nu a aruncat piatra.]

Nu stia ce sa spuna... de ce i se intimpla lui una ca asta ? cu ce a gresit ? asta inseamna sa ai prieteni? Si atunci a facut ceva ce nu facuse niciodata, a mintit :

-Aaa, imi pare rau. Am gresit. Am crezut ca e un joc amuzant, dar mai mult am facut rau. Va rog sa ma iertati... am niste banuti pusi deoparte, va voi plati geamul spart...

Tzic a pleostit urechile, Anuk a inceput sa topaie agitata, si l-a intrerupt pe Mars:

- Dle Urs Cafeniu, toti am fost vinovati. Vom plati cu totii.

In timp ce Ursul Cafeniu se indeparta mormaind, Anuk s-a intors catre Mars:

- Asta a fost prima proba a prieteniei, trebuia sa vedem daca esti de incredere. E urit sa minti, nici eu nu ar fi trebuit sa-l mint pe Urs, si nici tu, dar ma bucur ca ai facut-o. Asta inseamna ca poti fi un prieten adevarat.

- Imi pare rau ca te-am pus intr-o situatie asa de neplacuta, dar trebuia sa stim inca de la inceput daca tii cu noi. Nici mie nu-mi place sa mint, si sper sa nu mai fie cazul de acum inainte, a spus si Tzic.

- Sa stiti ca nu mi-a fost usor sa fac asta, le-a raspuns Mars.

Intre timp s-a facut dupa-amiaza si cei trei prieteni s-au dus catre casele lor pentru masa si somnul de prinz, nu inainte insa de a stabili un loc de intilnire pentru a doua zi. In timp ce mergea spre casa, Mars se gindea: 

>>> 

In urmatoarele ore, cit au stat in parc, Mars s-a imprietenit cu Anuk si cu Tzic. De obicei e greu ca 3 persoane sau animale sa fie prietene, vei vedea pe parcurs de ce, dar ei se simteau foarte bine impreuna.
>>>

Anuk si Tzic i-au aratat noului prieten jocurile lor preferate: "Hotii si jandarmii" , "Cine ajunge primul" , "Cat de sus poti arunca o piatra" , "Cine e cel mai puternic". Erau foarte entuziasmati ca au un partener de joaca nou.
Mars a privit la inceput cu teama aceste jocuri. El era un puiut cuminte si parintii lui l-au invatat sa nu se murdareasca, sa nu se bata, sa nu tipe si sa nu alerge. Ii era frica sa nu se loveasca sau sa se zgarie, dar nici nu vroia sa-si piarda prietenii abia facuti. Incet incet a inceput si el sa alerge, sa se ia la tranta cu ceilalti doi si sa strige cat putea de tare.
La jocul cu piatra nu reusea nicicum sa arunce prea departe.
- Nu reusesc! -a spus Mars necajit.
- Nu este greu. Uite, iti arat eu. - i-a spus Anuk binevoitoare.
A luat o piatra de langa un pom si a aruncat-o cu toata puterea in directia unui gard albastru.
- Vezi, asa trebuie sa faci. - i-a spus Tzic.
Mars a luat si el o piatra si a ridicat mana sa o arunce, gandindu-se ca de data asta nu are cum sa greseasca.
- Ce faci cu piatra aia? - intreba un glas gros.
- Tu mi-ai spart geamul? - continua acelasi glas, simtindu-se in ton o mare suparare.
Mars scapa piatra si se intoarse incet in directia glasului.
Un urs mare si cafeniu statea cu mainile in sold si batea nervos dintr-un picior.
- Cu altceva nu te puteai juca?
- Domnule, noi incercam sa il oprim. - spuse Anuk
- Da da, l-am rugat sa nu mai arunce pietre. - spuse si Tzic
Lui Mars nu-i venea sa creada. Prietenii lui dadeau vina pe el pentru geamul spart si el nici macar nu a aruncat piatra.
>>>>

primul capitol - continuare

pentru ca a trecut destul de mult timp de la lansarea ideii, de teama sa nu se piarda, ma aventurez sa duc mai departe varianta cu animalute :

["Dar ce fel de animale locuiesc in Piscot ? Vacute blinde, oi cirliontate, capre vesele, caluti amabili, ciini intelepti, pisici jucause, magarusi cintareti, sopirlite timide, purcelusi rozalii, si multe altele, cu familiile lor, pe care le vom descoperi pe parcurs. In padurea de linga Piscot, cea care separa orasul oamenilor de oraselul animalelor, e un parculet unde se joaca puii animalelor, copii ca si tine, in fiecare dimineata."] 

Intr-o frumoasa zi de primavara, atit de frumoasa incit si soarele s-a trezit cu chef sa faca exercitii de inviorare, pisicuta Anuk s-a intilnit ca de obicei cu vecinul ei, catelusul Tzic, si s-au luat la intrecere pina-n parculet. (Am uitat sa-ti spun, dar in Piscot toate animalele sint prietene, batrinii stiu ca au mai existat mici conflicte in trecut, insa atit de rare si de neinsemnate incat nimeni nu mai sta sa-si bata capul cu asta.) Tzic si Anuk au inceput sa se joace in parc, dar cum se joaca ei ? Nu se joaca precum copiii, nu fac forme in nisip sau se dau in leagan... ei alearga, se iau la trinta, se catara, se mai si imping uneori desi stiu ca se pot lovi... La un moment dat un magarus s-a apropiat de cele doua animalute jucause. 

- Buna! Tu esti...? imediat l-a intrebat catelusul Tzic, foarte prietenos. 

- Ma...ma...Mars ! a raspuns magarusul putin timid, dar cu glas melodios.

- Mars ? din familia magarusilor cintareti ? ce nume ai !  a spus Anuk (stii ca pisicutele sint foarte foarte curioase).

- Da, parintii mei au primit un semn din cer, a cazut o hirtiuta pe care scria "Mars" si inca ceva "ciocola"... dar Mars le-a placut mai mult...

-Ne place si noua, a spus catelusul.

In urmatoarele ore, cit au stat in parc, Mars s-a imprietenit cu Anuk si cu Tzic. De obicei e greu ca 3 persoane sau animale sa fie prietene, vei vedea pe parcurs de ce, dar ei se simteau foarte bine impreuna.

>>>

lamuriri de ultima ora

probabil ca nu am precizat foarte clar ca provocarea este sa preluam povestea unul de la altul si s-o continuam, asa ca observ ca avem doua povesti care se deruleaza in paralel, ceea ce nu e rau deloc... insa pe care s-o continuam ? pe cea ale caror personaje principale sint cele 3 animale (magarusul, pisicuta, catelusul - despre care nu am mai avut timp sa scriu astazi) care vor descoperi lumea (si poate la un moment dat si oamenii), sau cei 3 copii ? aveti si alte sugestii ? ar fi bine sa avem 4 inceputuri de poveste (inca 2 si din partea celorlalti 2 co-autori) si apoi sa alegem pe care sa ne concentram acum ? ce spuneti ?

In acel oras obisnuit, intr-un cartier marginas, locuia o familie de oameni simpli. Aveau 3 copii, doi baietzi si o fata, Andrei de 12 ani, Marius de 10 ani si respectiv Ana de 7 ani. Din povestirile bunicii, auzisera de nenumarate ori de cartierul locuit de animale de pe partea cealalta a padurii, insa mereu se gandisera ca este doar o poveste.....Pana intr-o dimineata, cand Ana, mezina familiei si-a pus in cap sa vada daca este ceva adevar in spusele bunicii. Isi puse intr-un sac ceva de mancare, si in loc sa se indrepte catre scoala, o lua frumusel pe drumul spre padure.

Capitolul I

La marginea unui oras obisnuit, cu blocuri, case, gradinita, parcuri, tramvaie, masini si magazine, se afla o padure. Linga padure, un cartier de case, locuit in intregime doar de familii de animale. Dar sa nu crezi ca e asa usor sa-l descoperi, e un loc magic, unde numai copiii deosebiti pot ajunge (vom vedea mai tirziu in ce fel). Vazut de pe un nor, oraselul animalelor are forma si culoarea unui piscot: lunguiet si cu acoperisurile de stuf bej. Pe partea cealalta a oraselului, trece un riu, unde familiile de animale se balacesc in zilele calde de vara, sau pescuiesc, sau se plimba cu barca. Dar ce fel de animale locuiesc in Piscot ? Vacute blinde, oi cirliontate, capre vesele, caluti amabili, ciini intelepti, pisici jucause, magarusi cintareti, sopirlite timide, purcelusi rozalii, si multe altele, cu familiile lor, pe care le vom descoperi pe parcurs. In padurea de linga Piscot, cea care separa orasul oamenilor de oraselul animalelor, e un parculet unde se joaca puii animalelor, copii ca si tine, in fiecare dimineata. 

primele intrebari

primii eroi sint un magarus, un catelus si o pisicuta (portocalie). pentru ca magarusul are conformatia unui copil, capul mare si corpul mic. si pentru ca munceste foarte foarte mult, merita sa se distreze in povestea noastra. iar catelusul si pisicuta sint adesea primele animale pe care le vede un copil si le poate recunoaste imediat. le trebuie nume si infatisari. sa spunem ca s-au cunoscut intr-o padure de linga satul lor, pentru ca unele animale, spre deosebire de copii, au voie sa se joace singure in padure. probabil ca in primul capitol eroii fac cunostinta si decid sa exploreze impreuna imprejurimile satului, ca doar cele mai reusite povesti se infiripa in jurul unor calatorii (initiatice, pai da)...

ma intreb in continuare daca cele 3 animale sa fie domestice sau salbatice si unde sa traiasca.

hai sa nu mai pierd timp... inceputul e mereu stingaci si sovaitor, asa ca mai bine sa incep si putem reveni...